L`appuntamento

Supergirl

Lascia Ch`io Pianga

"When I am an old woman I shall wear purple

With a red hat that doesn’t go and doesn’t suit me.

And I shall spend my pension on brandy and summer gloves

And satin sandals and say we’ve no money for butter.

I shall sit down on the pavement when I’m tired

And gobble up samples in shops and press alarm bells

And run my stick along the public railings

And make up for the sobriety of my youth.

I shall go out in my slippers in the rain

And pick flowers in other people’s gardens

And learn to spit

You can wear terrible shirts and grow more fat

And eat three pounds of sausages at a go

Or only eat bread and pickle for a week

And hoard pens and pencils and beermats and things in boxes.

But now we must have clothes that keep us dry

And pay our rent and not swear in the street

And set a good example for the children.

We must have friends to dinner and read the papers

But maybe I ought to practise a little now?

So people who know me are not too shocked and surprised

When suddenly I am old and start to wear purple."

(Jenny Joseph)

Pentru un sfarsit de saptamana,  o frantura din repertoriul celei pe care o iubesc din adolescenta, Barbra Streisand. Va recomand cu caldura filmul cu acelasi nume. Ceva pentru cunoscatori :)

La Manastirea Cetatuia Negru Voda am gasit cea mai frumoasa rugaciune pe care am citit-o vreodata:

"Doamne, da-mi puterea sa primesc su sufletul linistit tot ce-mi va aduce ziua de maine. Da-mi puterea sa ma las cu totul in voia Ta cea sfanta si in fiecare clipa stai in preajma mea si intareste-ma!

Orice veste va aduce ziua de maine, buna sau rea, invata-ma sa o primesc cu inima impacata si cu credinta neclintita ca voia Ta sta asupra tuturora!

Fie ca tot ce fac si tot ce spun, voia Ta sa-mi stapaneasca cugetul si simtirea iar cand asupra mea vor veni imprejurari neasteptate, ajuta-ma sa le implinesc dupa voia Ta!

Da-mi putere sa lucrez cu tarie si cu intelepciune fara sa stanjenesc sau sa amarasc pe aproapele meu!

Ajuta-ma Doamne, sa pot duce povara zilei de maine cu toate cate le va aduce ea!

Struneste-mi vointa si invata-ma sa ma rog, sa sper, sa cred, sa indur, sa iubesc si sa iert!

Iar cand ma rog Tie fie ca Tu Insuti sa Fii cel care se roaga in mine!"

M-a prins 1 septembrie in Lausanne si nu am putut o serbez cum trebuie aceasta zi. O fac acum cu aceasta minunata melodie.

toamna si-a intrat in drepturi. S-a suparat pe noi ca nu stim sa o apreciem, sa-i iubim ploile, vanturile, frunzele galbene, mirosul. Astazi dimineata ne-a facut o surpriza: ne-a desteptat cu ploi mici si vant suierand. E ca in trecut, cand eram mica si ma pregateam sa merg la scoala. Ma imbracam gros si porneam prin ploaie, mereu cu incaltamintea nepotrivita, imi era frig, eram trista si visam frumos. Acum sunt mare, visez altfel si tristetea miroase diferit. Si imi e dor de ceva nedefinit, imi vine sa plang aparent fara sa stiu de ce... Stiu, imi e dor de mine si de Bacovia pe care il iubeam asa de mult. Si imi cer scuze lui ca l-am uitat asa multa vreme.

"Rasuna din margini de târg,
Un bangat puternic de arma;
E toamna... metalic s-aud
Gornistii, în fund, la cazarma.

S-aude si-un clopot de scoala,
E vânt, si-i pustiu, dimineata;
Hârtii si cu frunze, de-a valma,
Fac roata-n vârteje, pe-o piata.

Se uita în zari catedrala,
Cu turnu-i sever si trufas;
Gradina orasului plânge,
Si-arunca frunzisu-n oras.

Si vine, ca-n vremi de demult,
Din margini, un bucium de-alarma,
E toamna... metalic s-aud
Gornistii, în fund, la cazarma. "

(Toamna)

Stirea zilei de astazi pentru toti cei din lumea bisericii a fost ca a murit Parintele Teofil Paraian,  unul din marii duhovnici ai Romaniei.

Pentru mine, stirea este ca a murit omul de la care am simtit credinta. Sunt trista si parca simt un gol in mine. Un gol care spune ca o importanta parte a vietii mele va ramane un pic mai imprastiata.

De la "Parintele meu", cum ii spuneam de cand l-am vazut prima data, am invatat multe lucruri. Mai important decat atat, am simtit unele. Stiti ca atunci cand va duc bunicii la biserica, va spun: acum inchina-te, acum spune rugaciunea, acum pune-ti basma pe cap, etc. De la Parintele am invatat de ce trebuie sa le fac pe astea, am invatat de ce trebuie sa merg la biserica si cum trebuie sa ma raportez la D-zeu. Asta pentru ca el era un parinte aparte. Era vesel (considera ca veselia merge foarte bine cu credinta, ca nu trebuie sa fim niste credinciosi posaci), era glumet (asta cred ca era si o tactica sa ne atraga si sa fim atenti), asculta muzica si spunea ca ea vine de la D-zeu, era convins ca va ajunge in Rai, era bland si din orbirea lui facea o virtute. Spune ca nu trebuie sa-i plangem de mila ca este orb pentru ca el nu stie cum este altfel si ca, daca lumea asta i se pare asa frumoasa fara o vada, nu poate sa-si inchipuie cum e cu adevarat de frumoasa.

Ne facea sa ne fie rusine ca noi putem vedea apusuri de soare, munti, flori, animale si ca nu le apreciem cum trebuie. Si asta fara sa dojeneasca absolut deloc.

Era un preot duhovnic aspru cu pacatul dar foarte bland si intelegator fata de credincios. Spunea mereu ca nu ar putea sa-i ceara unui taran care munceste pamantul de dimineata pana seara sa tina post aspru mereu. Ca omul ala nu poate trai doar cu salata, ca are nevoie si el de o lingura de ulei  Si asta o spunea cu zambetul pe buze. Imi vin asa multe amintiri acum si ma bucur ca in mintea mea au ramas asa multe idei. Asta inseamna ca a stiut cum sa patrunda la noi.

Mai trebuie adaugat ca era un parinte al tinerilor, nu cred ca mai fi existat in Romania un preot duhovnic asa iubit de catre tineri. Celebritatea lui s-a datorat tocmai studentilor carora le tinea conferinte si nu am sa pot uita niciodata cat de pline erau salile cand se anunta. In primul rand, trebuia sa te interesezi de prin octombrie sa vezi daca va veni in preajma sarbatorilor, la conferintele Ascorului. In Bucuresti el venea aproape in fiecare post al Craciunului si daca conferinta incepea la ora 18.00, sa nu va imaginati ca la ora 17.00 mai era vreun loc liber in sala.

Mai am multe amintiri cu el dar le pastrez pentru mai tarziu. Si unele pentru mine.  Si va spun ca a trait toata viata lui duhovniceasca la Manastirea Sambata de Sus care te asteapta la poarta cu inscriptia preluata de la niste turisti straini:  "Pace celor ce vin. Bucurie celor ce rămân. Binecuvântare celor ce pleacă!"

Si despre momentul la care am ajuns acum, Parintele spunea:

"Eu sînt sigur că merg în Rai. Cineva poate să spună că sînt mîndru. Dar nu pentru faptele mele cred că merg în Rai, ci pentru bunătatea lui Dumnezeu. Nu se poate să fi făcut Dumnezeu Raiul ca să-l ţină gol. Trebuie să ne potrivim cu Raiul, să ne placă în Rai şi să ne silim să-l cîştigăm, şi-l vom cîştiga. Căci Dumnezeu este Dumnezeul milei şi al îndurărilor. La slujbe auzim mereu că Dumnezeu bun şi iubitor de oameni este. Păi, de ce să nu credem că e bun şi iubitor, şi de ce să mă îndoiesc că mă va milui şi mîntui şi pe mine?".

Cînd dulci colinde cad
Simtim nevoia vie
De-o casa, de un brad
Si de copilarie.

Afara-i iarna grea
Ninsoarea e albastra
Iar noi ne vom juca
De-a toata viata noastra.

Pe geamuri mîini de sloi
Îsi tes în gheata ia
Noi ne jucam de-a noi
Si de-a copilaria.

Ninsori pe care bat
Si focul mai tresare
Si am adus un brad
Si i-am cerut iertare.

Ne asezam pe jos
Un fel de plîns ne pierde
O, brad, o, brad frumos,
Cu cetina tot verde.

Atîtea-nstrainari
Si inutile toate
Ni-i dor de adevar
Si de intimitate.

Copii, copii frumosi,
Prefaceti-va bine,
Ca-l asteptati pe Mos
Si credeti ca si vine.

Hai, Mosule, apari
Sa-ti cînte vechiul nume
Copii cu ochii mari
Privind în alta lume.

Se arata timpul cînd
Din epoca saraca
Un om pe Mos jucînd
Devine ce se joaca

(Adrian Paunescu)

Ieri am fost vizitati de un prieten pe care nu l-am vazut de la aniversarea lui de 30 de ani. Prilej pentru noi sa ne amintim evenimentul, sa retraim clipele trecute, sa ne amintim de tineretea de la 20 de ani, de prieteni trecuti si prezenti.

Ne-am dat seama (pentru a cata oara?) de cat de repede trece timpul, cum nu-l putem opri nici cu dorinta cea mai mare si cat de greu este sa te vezi constant. Unii sunt intr-o tara, altii peste Ocean, unii au familii cu copii si s-au departat, altii s-au schimbat pur si simplu si nu mai ai ce imparti cu ei.

Si cat de frumos este prezentul. Oare unde vom fi noi peste 20 de ani?

Bianca, cea cu ganduri frumoase si cuvinte alese, mi-a pasat o noua leapsa. Una care s-a dovedit mai dificila decat ultimele. Tocmai ca a pornit de la Paler si intelepciunea lui de neegalat.  Dar am invins-o .  Bianca, poruncile mele pentru tine:

Prima porunca

Sa fii bun, sa fii bun, sa fii bun!

A doua porunca

Sa-ti faci viata frumoasa fara a urati viata celorlalti.

A treia porunca

Sa nu-ti uiti in viata parintii, prietenii si oamenii care au contat cu adevarat pentru tine.

A patra porunca

Sa nu uiti de unde ai plecat.

A cincea porunca

Sa ai un echilibru intre suflet, material si putere.

A sasea porunca

Sa nu te uiti in buletin. Varsta este cea pe care simtim ca o avem.

A saptea porunca

Sa nu uiti niciodata binele care ti s-a facut si sa uiti  greselile celor pe care ii iubesti.

A opta porunca

Sa nu-l uiti pe Dumnezeu atunci cand esti pe culmi ca nici El sa nu te uite cand esti in prapastie.

A noua porunca

Sa nu judeci. Pe nimeni si nimic.

A zecea porunca

Sa nu te barfesti decat pe tine, seara, la culcare.

Ioana, Irina si Madalina, aveti niste porunci pe care le respectati in viata?

"Dupa un anumit timp,
omul invata sa perceapa diferenta
subtila intre a sustine o mana
si a inlantui un suflet,
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete…
ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum,
pentru ca terenul lui ‘ maine ‘
este prea nesigur pentru a face planuri …
si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori,
si invata ca intradevar poate suporta,
ca intradevar are forta,
ca intradevar e valoros,
si omul invata si invata …
si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de
cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi
poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange
dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi
umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca in final,
ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate,
cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt…

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa
ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.

Dar din pacate,
toate se invata doar cu timpul…"

J.L. Borges