Nu va duceti la acest film decat pentru:
Am vazut in seara asta "The women", un film cu Meg Ryan si Annette Bening care lasa impresii macar pentru o seara.
Este un film despre relatii, despre prietenia dintre femei, despre casnicie si cat de sigure suntem uneori de ea si despre tradare. O replica care suna bine si trist in acelasi timp spune ceva de genul : "it happens in every relationship, eventually somebody betrayes somebody else".
La sfarsitul filmului iti vine sa faci doua lucruri: sa-ti suni cea mai buna prietena si apoi sa te imbraci frumos pentru barbatul de langa tine.
A... si sa-ti pui marea intrebare: ce ai face daca ai afla ca cea mai buna prietena este inselata de catre sot?
Sambata 25 aprilie va avea loc la Carturesti primul targ handmade pentru copii. Mijloc de intalnire a celor mici cu arta, creatia si veselia. Vor avea loc workshopuri unde micutii vor invata sa lucreze cu plastilina, hartie, pensula si se vor citi povesti.
“Nu-i grav sa nu stii, e grav sa nu progresezi!” ne invata Mihaela Nicola in cea mai recenta aparitie de pe rafturile librariilor.
Va recomand cu drag “Cu manusi” care este o carte despre atitudine, despre cum sa ne purtam frumos si corect intr-o lume care nu mai stie ce sunt bunele maniere, o carte savuroasa despre cum putem face lumea mai frumoasa purtandu-ne noi frumos.
Nu treceti peste capitolul de business care ne invata reguli de bun simt la o intalnire de afaceri, peste capitolul familie care este extrem de util si va garantez ca o sa va ganditi de doua ori inainte sa spuneti ceva urat, sa aruncati un obiect pe jos sau sa vorbiti cu gura plina.
Un mic fragment care sa va inspire:
“Regulile de comportament n-au perioada de valabilitate. Ele nu expira atunci cand am transformat un cunoscut in prieten si nici cand ne-am preschimbat iubitul in sot. Manierele nu raman pe pres la intrarea in casa si nu se plica o cosmetica comportamentala diferita in societate fata de cea din familie[....]
Stii care este primul semn al abdicarii de la respectul reciproc? Momentul in care ii spui <Adu-mi si mie halatul din baie!>, uitand sa adaugi <te rog>.”
Am fost zilele trecute la Festivalul Artelor Bucuresti. In doua dintre zilele festivalului, Radu Beligan a tinut o spectacol-confesiune despre viata, teatru, actori, timp si a lansat manuscrisul in editie limitata "Note de insomniac". Nu se poate scrie despre ce a vorbit, au fost aproape doua ore de frumos amestecat cu invatatura, sfaturi, muzica, amintiri... Pun doua filmulete pentru a se vedea cate aplauze poate aduna acest om la cei 90 de ani pe care ii va implini peste o luna:
Pentru cei care vor sa-si aminteasca de gustul carnatilor mancati la bunici, de o branza adevarata sau un vin facut numai din struguri, in perioada 12 aprilie - 26 octombrie are loc in Piata Amzei Targul Taranului Roman. Se desfasoara in fiecare sambata (10-17) si duminica (08-14). Au dreptul sa vanda in acest targ numai producatori si veti gasi sigur ceva care sa va placa din diferite zone ale tarii (Moldova, Maramures, Bucovina).
Am fost zilele trecute intr-un altfel de loc in Bucuresti. In acest oras plin de praf, mizerie, caini si masini am descoperit o strada linistita, plina de case boieresti si o ceainarie,
GreenTea. Mi-a recomanat-o o prietena care imi stia pasiunea pentru ceai. Am gasit aici multe sortimente de ceai (verde, organic, aromatizat, negru, rooibos, de plante, de fructe), dulceata facuta in casa (nuci verzi, trandafiri,afine, fragi), prajituri de casa, carti vechi, narghilea, etc. Va recomand sa faceti rezervare, la ora 19 nu era nici o masa libera.
Spuneam zilele trecute ca a trebuit sa iau inca o zi de cazare in Barcelona din cauza amanarii cursei de intoarcere. Am aflat de-abia ieri ca am facut rezervarea pentru ultima noapte la alt hotel decat cel la care stau cele 4 nopti.
Eu aveam rezervare la Ayre Gran Via si am vrut tot acolo. Ayre asta este un lant hotelier si cand am cautat la ei pe site mi-au dat camera la Ayre Caspe. Eu nu am fost atenta si am luat acolo. A.... nici nu se pot da banii inapoi. Bine, nici nu aveam ce face pentru ca nu mai erau camere libere la primul. Dar, bine ca am observat ca ramaneam acolo fara probleme :-)
Astazi am vazut nou-venitul film frantuzesc si de cand am plecat de la cinematograf ma gandesc ce as putea sa scriu despre el. Este un film care mie mi-a placut mult dar nu pot sa vi-l descriu, nu as putea sa va spun daca este superb, daca merita sa va duceti sa-l vedeti sau daca este doar un film autobiografic.
Se urmareste copilaria si prima parte a vietii celebrei creatoare de moda, cum a inceput aceasta fabuloasa cariera. Mi-ar fi placut sa vad mai multe din partea a doua a vietii, dupa ce a inceput sa faca palarii in Paris si sper ca se va realiza si aceasta in viitor. Am retinut doar o fraza elocventa din film care m-a cutremurat: in timp ce era tanara, saraca si fara viitor, stand pe terasa si urmarind pleiada de oameni bogati din Franta acelor vremuri, a exclamat: "Intr-o zi se vor bate toti pentru a sta la masa mea".
Daca va place moda, daca ati folosit vreun parfum Chanel, daca va place muzica lui Alexandre Desplat (castigator a mai multor premii pentru muzica de film) si daca vreti sa vedeti o femeie puternica si cu un gust impecabil la haine, duceti-va sa vedeti filmul. Va asigur ca va veti dori sa imbracati apoi o rochie neagra, simpla. Si atat!
Siteul Vogue.com a lansat de curand un film in premiera despre apartamentul privat al lui Coco de la hotelul Ritz, din Paris. Aici a locuit timp de 35 de ani, pana in 1971 cand a murit. Apartamentul a fost pastrat pana in prezent nelocuit si intact.
Va urez vizionare placuta si nu uitati ca aceste doua fraze celebre au fost rostite de Chanel:
* " O femeie fara parfum nu are viitor"
* "Pentru a fi de neînlocuit, trebuie să fii diferit."
1. Targul din Pantelimon la sase dimineata [...] Ma opresc. Pe un ziar se odihneste chipul lui tata. Se uita la mine zambind. E discul de vinilin cu Nea Marin. Nu ridic ochii si o intreb pe cea care-l vinde: "Cat vrei pe Amza Pellea?" "Zece lei, domnita...", vine raspunsul. Nu zic nimic. Adauga: "Haideti ca nu e mult. Merita, saracu`. A fost artist mare si om bun". Scot zece lei si plec cu tata acasa.
2. Un om care se gandeste la moarte in fiecare zi nu poate fi decat FERICIT! Doar asa intelegi si te bucuri cat de cat de clipa si de privilegiul de a fi in viata. Scrie si pe peretii manastirii Tismana. Sunt cuvintele sfantului Antonie Cel Mare: "daca trai fiecare zi ca si cand am muri azi, altfel ne-am bucura"
3. Conferinta cu Giorgio Strehler[ ...] Si ne povesteste ca, intr-o dimineata calda de toamna, se grabea, ca de obicei, spre teatru. Mergea repede si obosise. Se temea sa nu intarzie la repetitii. Si brusc s-a oprit. S-a asezat pe o banca. Si s-a intrebat unde se grabeste asa. Si si-a dat seama ca de 40 de ani se grabeste spre locul unde si-a trait viata, spre o cutie neagra. In care sunt obiecte fara istorie, costume fara viata, mult praf si lemn [...] Si incet, incet a realizat ca toata viata lui s-a petrecut intr-o cutie goala moarta, care a asteptat de la el sa-i dea viata. Era pe o banca in parc, intr-o zi calda si frumoasa de toamna. Si-a intors privirea si a vazut doi tineri care se iubeau, sarutandu-se. Si a inteles ca gresise. A inteles ca in afara de teatru exista si viata. Care e foarte frumoasa si nu trebuie ratata. Ca oricum la final tot o bagi intr-o cutie neagra. A inteles asta pe la 70 de ani si ne-a rugat pe noi, cei care asistam, sa nu uitam si sa fim atenti ca viata noastra sa nu treaca, usor, pe alt peron.
Am ales sa scriu cateva mici fragmente din "Jurnalul" scris de Oana Pellea intre 2003-2009 pentru ca nu aveam cuvinte sa povestesc despre el. Recunosc ca nu eram un mare fan al Oanei. Pana la acest jurnal. Mi-a starnit si mai mult interesul cand am inceput sa-l caut prin librarii si mi se raspundea "A...nu mai avem, s-a terminat". Dupa vreo doua zile de cautari l-am gasit si nu l-am mai lasat din mana. In general sunt un fan al genului (imi place sa citesc jurnalele marilor personalitati) dar asta m-a facut sa ma trezesc noaptea din pat si sa-l caut. Sa-mi pun intrebari, sa spun printre lacrimi "exact asta cred si eu" sau "ce bine ca nu sunt singura care simte asta" sau sa-mi propun sa ma duc la urmatoarea piesa de teatru a ei. Sigur o voi privi altfel.
Mihail Gorbaciov, fostul lider rus, a inregistrat un album de sapte balade romantice in memoria sotiei sale, balade pe care ea le adora. Raisa Gorbaciov a murit acum 10 ani si de atunci Mihail a ramas neconsolat. Albumul se numeste "Songs for Raisa" si a fost achizitionat la o licitatie din Londra de catre un filantrop britanic care a dorit sa ramana anonim. Pretul achizitiei a fost de 165.000 dolari.
Pentru iubitorii de lectura, liniste si cafea buna recomand cafeneaua din Diverta de la Romana. Poti citi in voie ce doresti din librarie, te poti delecta cu o cafea buna si asculta muzica linistitoare. Am cautat sectia de calatorii si am constatat ca sunt destul de bine organizati si au marfa destul de buna. Personalul dragut si dispus sa te ajute, cei de la rafturi mi-au gasit imediat ce ma interesa. In afara de Carturesti, care promoveaza acelasi tipar, vin si cei de la Diverta din urma.
Tocmai ce am sosit de la cea de-a treia editie a acestui festival. Foarte bine organizat in parcul din Piata Unirii, intr-un cort mare si cu spatiu de joasa pentru copii, targul este un deliciu pentru gurmanzi asa ca mine. Am facut poze, am baut must si am vazut multe bunatati: carnati de casa din diferite zone ale tarii, produse apicole, vin, paine de casa, fructe, branza de toate felurile, dulciuri si preparate multe din carne. Exista si un spatiu generos unde poti sta pe banci sa mananci de la diferite restaurante. Intrarea costa 10 lei/persoana.
Saptamana trecuta am vazut cel mai recent film al lui Pedro Almodovar, "Imbratisari frante". In rolul principal, frumoasa Penelope Cruz.
Este povestea Lenei, o secretara care este si prostituata in restul timpului si a dragostei pasionale dar si a celei pentru bani. Povestea de dragoste dintre ea si Mateo Blanco, un regizor de succes, se termina pe insula Lanzarote, unde cei doi au un accident de masina. Ea moare si el ramane orb. Este un film despre pasiunea pentru film, despre orbire, prietenie, gelozie, razbunare si tradare.
Filmul mi s-a parut mai slab decat altele facute de Almodovar dar Penelope merita sa dati banii. Cei care sunt indragostiti de ea vor fi rasplatiti din plin. Mie mi-a placut in tot ceea ce am vazut cu ea.
Am gasit in dimineata asta un post despre mama. Sunt abonata de ceva timp la Jurnal de zbor pentru ca ma intereseaza direct ce are de spus cineva care lucreaza in domeniu. Sa citesc despre patanii, turbulente si cred sa ma conving pe mine ca acest om nu pateste nimic desi zboara des. Tot asteptand sa mai scrie, astazi am avut o surpriza extrem de placuta, mai ales ca acest articol este scris de un baiat.
Mi-as dori sa am un baiat care sa vorbeasca si sa gandeasca asa despre mine. Si sa fiu asa o mama care sa stie sa creasca asa frumos un copil:
"Am stat la pieptul ei,si simt ca atunci când sunt langă ea,nu mi se poate intâmpla nimic rău. Cred că orice copil care e legat de mama lui,simte asta in acele momente. O văd rar. Şi se intîmpla de multe ori să imi fie dor de ea. Când urc in avion,pe ea o sun şi ii spun că plec. In nebunia mea,am intrebat-o o dată,ce s-ar intâmpla daca plec in vreo cursă şi să nu mă mai intorc? Până la urmă,se poate intâmpla şi asta. S-a uitat la mine,mi-a zîmbit şi nu mi-a răspuns. Nu aş vrea sa mă gandesc la una ca asta,prefer să mă văd zambind după fiecare zbor. Dar uneori mă gândesc la ea.
Pentru mine e o mamă model,la varsta ei arată foarte bine,merge si aleargă seara prin parc,e şefa sucursalei regionale a unei bănci,conduce şi ii serveşte pe toţi din trafic cu degetul din mijloc si mai ales,mă iubeşte sincer. E mare lucru. Ea a spus intr-o seară un lucru mişcător: " Acel părinte,care nu-şi acceptă copilul aşa cum e el,inseamnă ca nu-l iubeşte".
Continuarea pe blogul lui.
Sa va povestesc astazi despre alt loc boem din Bucuresti. Se numeste Violeta`s Vintage Kitchen si este situat pe strada Batistei nr 23 (colt cu J. L. Calderon), intr-o zona draga adolescentei mele.
Este un fel de bistro frantuzesc, extrem de mic dar de cochet. Nu sunt multe mese dar sunt colorate si vesele. Nu avem multe optiuni in meniu dar sunt delicioase. Si va garantez ca in putine locuri puteti incerca pulpa de curcan cu bacon, mere si gutui sau supa crema de broccoli cu prosciutto, parmezan, nucsoara, alune si smantana,
Meniul de schimba in fiecare zi, sunt putine variante dar sigur va vor tenta.
Veti gasi produse bio si paine facuta in casa si nu veti fi dezamagiti nici de deserturile care vi se ofera: tarta cu prune, scortisoara, nuci si coniac sau tarta de mascarpone cu dovleac, nuci, ghimbir si portocale.
Va mai spun ca are si o terasa mica dar plina de flori. Vara este un adevarat deliciu iar acum este incalzita si plina de crizanteme.
Pentru Bianca si ochii ei umezi, 
o poveste din priviri.
Madalina mi-a adus aminte de un film care mi-a placut mult: "Filantropica". Il recomand celor care nu l-au vazut la timpul lui. Mai ales acum...
Valentina, prietena mea cu minunatele ateliere creative, s-a gandit sa faca acum ceva minunat de gustos pentru copii. Recunosc ca sunt incantata de atelierele gastronomice ale ei incat de-abia astept sa faca si pentru oameni mari cu suflete de copii
Sa poti merge undeva sa gatesti turta dulce, sa faci paine de casa si figurine din legume si fructe mi se pare o relaxare creativa de neuitat.
Asta mi-a adus aminte de Violeta care organizeaza si ea regulat ateliere pentru facut painea. Sper ca anul asta sa ajung macar la unul! Voua ce va face placere sa gatiti?
Am primit aceste randuri de la un prieten. Au fost publicate in Revista 22 de catre Andrei Cornea. Le-am citit, le-am recitit, m-am gandit si iar le-am citit. Sper sa va aduca si voua la fel de multa meditatie:
"Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi. Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic citind Richard III. A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Gabriel Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomarasvamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche."
Cititi restul articolului aici.
La recomandarea mai mult decat calda a Celinei am vazut aseara "O lectie de viata" si nu mi-a parut rau absolut deloc. Nici nu ma asteptam la altceva, recenzia ei fusese destul pentru mine.
Am gasit un film absolut delicios, ca mai toate filmele englezesti, cu un umor extraordinar, cu o lectie de viata, cu peisaje, muzica si actori buni. Carey Mulligan, in rolul lui Jenny mi-a amintit de Audrey Tautou si de filmele ei despre Paris iar Alfred Molina (tatal ei in film) a fost exact acelasi din "Ciocolata cu dragoste".
Va recomand sa vedeti acest film despre viata, despre decizii pe care trebuie sa le luam uneori, despre cat de multe compromisuri facem sau nu in viata, despre Paris, viata englezeasca, educatie si despre cat de mult conteaza sau nu o diploma. Si daca aveti vreo fata la varsta adolescentei, luati-o cu voi. Si as merge si eu sa il revad.
Ati auzit de Camino? Este un fel de Mecca al pelerinilor, este DRUMUL (camino in limba spaniola inseamna drum) de aproape 800 de km pe care il poti parcurge pe jos, calare sau cu bicicleta pentru tine, pentru a te regasi, pentru a face ceva deosebit in viata, pentru a trai.
Veronica Dragoi este o romanca care a facut aceasta calatorie singura si care a si scris o carte despre experienta ei. Se numeste "Camino- o calatorie care mi-a schimbat viata" si este marturia ca o femeie de 34 de ani, fara nicio pregatire fizica a putut parcurge acest drum in maxim o luna de zile. A traversat Spania de la Est la Vest si a ajuns pana la Santiago de Compostella, destinatia finala, locul unde se afla moastele Sfantului Iacob. La inceputul calatoriei primesti un pasaport al pelerinului, Credencial del Peregrino in care iti notezi cateva date personale, modalitatea de parcurgere a traseului si care va fi stampilat in fiecare loc de cazare in care ajungi. Acest pasaport atesta calitatea de pelerin.
La fel ca si Roxana Valea, autoarea cartii "Prin praf si vise", Veronica nu scrie o simpla carte ci te face sa traiesti cu ea fiecare zi, sa simti fiecare durere de picioare, fiecare batatura, fiecare zi calduroasa de vara, sa-ti fie frica alaturi de ea, sa te bucuri, sa te sperii si sa-ti doresti cu ardoare sa ajungi la final.
Si daca mai aveti nevoie de ceva ca sa va convingeti sa cumparati cartea, va redau doua pasaje din multele extrem de interesante.
Inceputul cartii:
"Cand privesc in urma, pare de necrezut ca am fost acolo. Dar incredibil pare si ca, in viata mea de dinainte, calatoria asta era ceva greu de conceput. Ca atat de multe lucruri erau de neimaginat! Astazi viata mea are noi dimensiuni: ca si cum m-as fi trezit dintr-un somn lung, ca si cand ochii mei vad cu adevarat pentru prima data. Nimic nu s-a schimbat la exterior, dar nimic nu mai e ca inainte."
Si finalul:
"Sunt in autobuz! Pelerinajul meu catre Catedrala Apostolului Iacob s-a incheiat ieri.
De cateva luni traiesc cu mirajul de a ajunge la Santiago de Compostella. Si iata: visul a devenit realitate mai curand decat am sperat. Mai mult, orice vis incepe sa fie posibil.
Sunt aceeasi- un pic confuza, inca fara sa am un raspuns pentru motivul existentei mele aici, pe pamant, insa cu o credinta puternica in sansa pe care am primit-o. Acum stiu ca raspunsul se afla in mine, trebuie doar sa-mi ascult inima, sa-mi urmez fara teama calea si tot universul va fi de partea mea.
In Santiago de Compostella am aflat ca orice drum trebuie parcurs pana la capat: abia acolo se afla indiciul pentru calatoria ce va urma."
Buen Camino tuturor celor care pornesc la un drum!
Londra, muzica clasica, orchestra, oameni, viata si traire. Toate aici:
Daca iubiti Franta ca si mine, trebuie sa vedeti "Julie and Julia".
Daca sunteti gurmanzi ca si mine, trebuie sa vedeti "Julie and Julia".
Daca va place mult Parisul ca si mie, trebuie sa vedeti "Julie and Julia".
Daca va plac pietele ca si mie, trebuie sa vedeti "Julie and Julia".
Daca blogul pe care il aveti v-a schimbat asa ca si pe mine, trebuie sa vedeti "Julie and Julia".
Daca va place Meryl Streep ca si mie, trebuie sa vedeti "Julie and Julia".
Am descoperit un film fascinant despre arta de a gati frantuzeste, despre dragostea pentru Paris, despre iubire, despre bucatarie si cum sa faci din asta o pasiune. La sfarsit va mai spun doar ca tot filmul este o poveste reala de fapt, in cele mai mici amanunte. Veti gasi in film doua femei cu doua vise si cu aceeasi carte de bucate. Si la sfarsit mi-am dorit sa mai fac celebra mea reteta de pui cu sampanie din cartea "Frantuzoaicele nu se ingrasa" despre care am scris aici.
Pentru cei interesati acesta este blogul Juliei.
Am vazut "Love actually" de vreo 5 ori si l-as mai vedea de inca atatea ori. Am lacrimat la el, am ras, am ascultat o muzica superba (asa am descoperit-o pe Joni Mitchell) si de fiecare data mi-a placut. Ascultand albumul, mi-am amitit astazi de scena mea favorita din film:
Naturalia este un concept vechi in Bucuresti, o oaza de liniste, verde si bio in peisajul capitalei. Sufletul Naturaliei este Dr. Pavel Chirila pentru care mi-ar trebui pagini intregi sa vorbesc. Om deosebit, medic de profesie, renunta la medicina traditionala si din 1990 studiaza homeopatia si tot ce inseamna naturist. Retras in Voluntari, infiinteaza primul spital crestin din Romania care oferea ingrijire bolnavilor saraci cu boli in faze terminale. Petre Tutea a fost spitalizat in ultimul an al vietii in acest loc. De-a lungul anilor a facut manastiri, magazine mici cu produse bio si ofera consultatii zilnic asa cum nu o face niciun doctor. Am fost nevoita sa astept si cate doua ore la usa cabinetului pentru ca inauntru erau oameni extrem de bolnavi si de saraci.
Acum s-a deschis si un supermarket micut pe B-dul Unirii, al numarul 69. Veti gasi aici oua inscriptionate cu cifra 0, ceaiuri, fructe, unt de casa, branza si smantana bio, precum si sucuri naturale, fursecuri integrale si multe produse de post.
Anul trecut ne-a vizitat un prieten din California si am petrecut o seara foarte placuta in compania unui vin adus de el. Asa am cunoscut Zinfandelul, un vin facut dintr-o specie de struguri cultivata in zona lui. Mirosul face toti banii la vinul asta, parca mai mult decat gustul 
.
Este un vin sec cu arome de fructe de padure care se bea in general cu mancaruri mai grele: miel, rata si vita. A fost placut surprinsa cand l-am gasit astazi la Vinexpert. Cautam un vin romanesc pentru a-l face cadou si am intrebat daca au cumva Ramandolo (prima mea iubire) despre care o sa va povestesc intr-un post special si de acest Zinfandel. Am gasit, chiar productii din doi ani, exista unul din 2004 care a fost un an excelent pentru Zinfandel (90 lei sticla) si unul din 2005, la 50 lei sticla. L-am luat pe al doilea si l-am savurat cu o masa de fructe, aniversand trei ani de cand platim rate la banca 
.
Da, recunosc public asta.
Nu i-am tradat afectiunea niciodata, nici macar cand si-a abandonat religia pentru omul iubit din viata (lucru extrem de important pentru mine). Chiar si cand a gresit, a tipat sau a fost rautacioasa. Asa de mare a fost admiratia pentru ea, incat am iertat-o de fiecare data. Asa cum ne iertam iubirile, de mii si mii de ori.
Da, imi place viata pe care si-a construit-o, in ani de munca, succese si esecuri. Imi place ceea ce a devenit, deciziile uneori drastice din viata pe care le-a luat, abandonul tarii pentru o viata normala.
Am invatat de la ea sa fac mai mult sport, sa mananc mai sanatos, sa citesc mai diversificat si sa ma bucur de lucruri frumoase. Si sa nu-mi fie jena ca le traiesc sau ca le am in preajma. Si sa nu-mi pese de parerea celor din jur.
Intr-o lume care o blameaza din ce in ce mai mult, eu o admir. Pe Mihaela Radulescu.
Daca sunteti in aceasta categorie, va recomand sa cititi interviul pe care ea i l-a luat lui Dani Otil. Il gasiti in numarul din luna august al revistei Unica. Daca nu ati citit de mult un interviu luat unui barbat si care sa va emotioneze, cautati-l pe acesta. Este posibil sa aveti o zi mai buna, sa va doriti mai mult de la un EL din viata voastra, sa va curga o lacrima sau sa iubiti mai mult.