Ana, prietena mea internauta (inca de acum multi ani cand nu ma pricepeam la nimic pe ea o intrebam de toate cele), m-a contactat saptamana trecuta si mi-a propus sa facem ceva bun oricat de mic pentru cei mai amarati ca noi. Am pornit de la ideea ca este asa recesiune in tara, ca nu mai avem asa multe bunatati ca in trecut dar macar avem ce sa mancam, un bradut si poate si pe cei dragi alaturi. Si ca nu toti sunt asa norocosi...

Si pentru ca nu stiam cum sa facem si unde sa mergem sa fim siguri de ceea ce planuiam, am fost si l-am intrebat pe un parinte drag si bland de la o biserica micuta din acest Bucuresti mare. Si el ne-a spus de o familie incercata greu de soarta, o bunica ca 3 nepoti si un copil luat in plasament. Tatal nepotilor a murit si acum are grija ea impreuna cu nora de cei 4 copilasi. Pentru ca stim ca este adevarat, pentru ca am auzit ca sunt zile in care efectiv nu au ce manca, ca nu bani nici de paine, am hotarat sa le ducem ce avem si ce putem. Daca cineva vrea si poate sa contribuie o poate face. Noi vom merge personal sa ducem lucrurile stranse: o jucarie, o hainuta, ceva de mancare, dulciuri. Copii sunt intre 2-14 ani (1-2ani(fetita); 4-5ani(fetita); 11-12 ani(fetita) si 14 ani(baietel)).

Pana vineri strangem si speram ca in week-end sa le facem o bucurie!